Asia in 2: Trei zile in Cappadochia, cu zbor cu balonul si multe plimbari

Imagini din Cappadochia, cu baloane colorate plutind deasupra unor vai si dealuri pline de stinci in forme interesante, ma urmaresc de ani de zile. Insa recentele evenimente din Turcia, de natura violenta, ma faceau sa tot amanam o excursie aici.



Calmul din ultima perioada, plus faptul ca am descoperit un maraton montan fix prin aceste vai, si printre aceste stanci, intr-o perioada foarte buna pentru noi, ne-a impulsionat insa sa ne trecem peste temeri, si sa rezervam cazare, si zbor (cu escala in Istanbul) catre aeroportul cel mai apropiat, Kayseri.



A fost una din cele mai bune decizii de travel pe care le-am luat in acest an. Soarele Turciei, dar si peisajele absolut naucitoare, au contrabalansat o perioada greoaie de acasa, (cu stresul inceputului de scoala a lui Lucas) si in 3 nopti de plimbari printre pietre ne-am relaxat total.



Cappadochia este o regiune ampla, cu multe locuri care merita vizitate, mult prea multe pentru cele 3 zile pe care le-am avut noi la dispozitie. Am ajuns dimineata, si primul contact cu stancile l-am avut in Urgup, orasul de unde incepea si se sfarsea Cappadochia Ultra Trail, si unde am poposit intai pentru a culege kit-ul de maraton.
Am continuat apoi de-a lungul drumului ultra scenic prin Cappadochia, si am facut numeroase popasuri pentru a admira formatiunile stancoase care au numele de Fairy Chimneys. Din loc in loc, copacii erau decorati cu talismane norocoase, sau cu ulcioare din lut, cu dorinte scrise pe ele.



La Twin fairy chimneys am si mancat, o lipie traditionala umpluta cu branza, inghetata si ceai turcesc, si am facut primele poze superbe din cele cred peste o mie facute in total aici intr-un weekend.



Apoi am fost la Love Valley, o vale plina de stanci cu o forma…. cotroversata, dar si la Red Valley, o vale inconjurata de dealuri in nuante rosiatice.



Un alt popas a fost la biserica Aynali, o veche biserica in stanca, pentru carei explorare am fost dotati cu lanterne si frontale, si care, dat fiind ca a fost prima de acest fel in care am intrat, mi s-a parut absolut wow! (in aproximativ jumatate de ora am descoperit ca nu este singura biserica, ci sunt o gramada, toate fermecatoare, fiecare in stilul ei).



Un punct care nu trebuie ratat in zona este Goreme Open Air Museum. Inscris UNESCO, este un adevarat orasel cu case, biserici fara numar si superb pictate, dar si spatii comunale, toate sculptate in aceste stanci tuguiate prezente peste tot in Cappadochia.



La doi pasi de Goreme Open Air Museum, peste drum, dintr-o parcare porneste un traseu printr-un canion, una din activitatile mele preferate din acest weekend. Pe numele sau canionul Kiliclar, ca sa il parcurgi trebuie sa mergi printr-o poteca ingusta, strajuita de stanci albe si inalte. Din loc in loc, scari abrupte de lemn iti pun echilibrul la incercare. Mi-a placut la nebunie aceasta plimbare, si mi-a amintit de chei stancoase din Austria ori de Canionul 7 scari de la noi.



Goreme (orasul actual) este un orasel sarmant, de asemenea plin de casute in stanci (multe transformate in pensiuni sau hoteluri), prin care este o placere sa te plimbi. Poti chiar urca pana la o terasa stancoasa plata, un punct de panorama asupra orasului, dar si a altor vai din jur, unde poti sta pe una din bancutele de lemn ale cafenelei de aici, si savura un pahar de vin local, Cappadochia fiind mare producatoare de vin, solul vulcanic din vaile dintre stanci fiind propice cresterii vitei de vie.



De cazat ne-am casat in Uchisar, un alt oras deosebit, la cativa kilometri de Goreme. Hotelul (Taskonaklar) parea superb din pozele de pe booking, si la fata locului ni s-a parut doar si mai frumos.



Am fost cazati intr-un apartament in pesteri, cu un dormitor de piatra de la care pornea un pasaj secret prin stanca pana la un… dulap. De altfel, experienta Cappadochia nu este completa daca nu stai intr-o astfel de camera-pestera cu pereti de piatra masiva.



Si de la balconul cu jacuzzi, in fiecare dimineata, ne-am trezit o data cu rasaritul pentru a urmari spectacolul baloanelor colorate care se inaltau din diferite vai din jur, si pluteau printre stanci.




Uchisar de altfel este o destinatie nu mai buna de explorari. De-a lungul stradutelor in panta, cand in sus, cand in jos, dai peste cateva castele (stanci mari sculptate, cu camere si geamuri, care aveau in trecut rol de aparare).


...Citeste in continuare pe shopaholic.ro

Articol oferit de Citeste mai multe Articole pe shopaholic.ro

Imagini din Cappadochia, cu baloane colorate plutind deasupra unor vai si dealuri pline de stinci in forme interesante, ma urmaresc de ani de zile. Insa recentele evenimente din Turcia, de natura violenta, ma faceau sa tot amanam o excursie aici.

Calmul din ultima perioada, plus faptul ca am descoperit un maraton montan fix prin aceste vai, si printre aceste stanci, intr-o perioada foarte buna pentru noi, ne-a impulsionat insa sa ne trecem peste temeri, si sa rezervam cazare, si zbor (cu escala in Istanbul) catre aeroportul cel mai apropiat, Kayseri.

A fost una din cele mai bune decizii de travel pe care le-am luat in acest an. Soarele Turciei, dar si peisajele absolut naucitoare, au contrabalansat o perioada greoaie de acasa, (cu stresul inceputului de scoala a lui Lucas) si in 3 nopti de plimbari printre pietre ne-am relaxat total.

Cappadochia este o regiune ampla, cu multe locuri care merita vizitate, mult prea multe pentru cele 3 zile pe care le-am avut noi la dispozitie. Am ajuns dimineata, si primul contact cu stancile l-am avut in Urgup, orasul de unde incepea si se sfarsea Cappadochia Ultra Trail, si unde am poposit intai pentru a culege kit-ul de maraton.

Am continuat apoi de-a lungul drumului ultra scenic prin Cappadochia, si am facut numeroase popasuri pentru a admira formatiunile stancoase care au numele de Fairy Chimneys. Din loc in loc, copacii erau decorati cu talismane norocoase, sau cu ulcioare din lut, cu dorinte scrise pe ele.

La Twin fairy chimneys am si mancat, o lipie traditionala umpluta cu branza, inghetata si ceai turcesc, si am facut primele poze superbe din cele cred peste o mie facute in total aici intr-un weekend.

Apoi am fost la Love Valley, o vale plina de stanci cu o forma…. cotroversata, dar si la Red Valley, o vale inconjurata de dealuri in nuante rosiatice.

Un alt popas a fost la biserica Aynali, o veche biserica in stanca, pentru carei explorare am fost dotati cu lanterne si frontale, si care, dat fiind ca a fost prima de acest fel in care am intrat, mi s-a parut absolut wow! (in aproximativ jumatate de ora am descoperit ca nu este singura biserica, ci sunt o gramada, toate fermecatoare, fiecare in stilul ei).

Un punct care nu trebuie ratat in zona este Goreme Open Air Museum. Inscris UNESCO, este un adevarat orasel cu case, biserici fara numar si superb pictate, dar si spatii comunale, toate sculptate in aceste stanci tuguiate prezente peste tot in Cappadochia.

La doi pasi de Goreme Open Air Museum, peste drum, dintr-o parcare porneste un traseu printr-un canion, una din activitatile mele preferate din acest weekend. Pe numele sau canionul Kiliclar, ca sa il parcurgi trebuie sa mergi printr-o poteca ingusta, strajuita de stanci albe si inalte. Din loc in loc, scari abrupte de lemn iti pun echilibrul la incercare. Mi-a placut la nebunie aceasta plimbare, si mi-a amintit de chei stancoase din Austria ori de Canionul 7 scari de la noi.

Goreme (orasul actual) este un orasel sarmant, de asemenea plin de casute in stanci (multe transformate in pensiuni sau hoteluri), prin care este o placere sa te plimbi. Poti chiar urca pana la o terasa stancoasa plata, un punct de panorama asupra orasului, dar si a altor vai din jur, unde poti sta pe una din bancutele de lemn ale cafenelei de aici, si savura un pahar de vin local, Cappadochia fiind mare producatoare de vin, solul vulcanic din vaile dintre stanci fiind propice cresterii vitei de vie.

De cazat ne-am casat in Uchisar, un alt oras deosebit, la cativa kilometri de Goreme. Hotelul (Taskonaklar) parea superb din pozele de pe booking, si la fata locului ni s-a parut doar si mai frumos.

Am fost cazati intr-un apartament in pesteri, cu un dormitor de piatra de la care pornea un pasaj secret prin stanca pana la un… dulap. De altfel, experienta Cappadochia nu este completa daca nu stai intr-o astfel de camera-pestera cu pereti de piatra masiva.

Si de la balconul cu jacuzzi, in fiecare dimineata, ne-am trezit o data cu rasaritul pentru a urmari spectacolul baloanelor colorate care se inaltau din diferite vai din jur, si pluteau printre stanci.

Uchisar de altfel este o destinatie nu mai buna de explorari. De-a lungul stradutelor in panta, cand in sus, cand in jos, dai peste cateva castele (stanci mari sculptate, cu camere si geamuri, care aveau in trecut rol de aparare).

...Citeste in continuare pe shopaholic.ro

Articol oferit de Citeste mai multe Articole pe shopaholic.ro